Traducere de Octavian Cocoş
Mă-ntorc acum pe drumul ce-a urcat.
Stejarii au crescut cât am lipsit.
Te port în suflet, chiar dac-ai plecat,
Şi-acum cobor spre-un loc mai însorit;
Lipsită de iubire nu mai sper
Şi spre câmpie merg; dar ce pietros
Şi ce abrupt e drumul, şi sever,
Când paşii mei se-ndreaptă iar în jos.
Amurgu-i cald; un clopot sună blând
În aerul prea dens şi prea stătut;
Şi-acele pajişti verzi le am în gând:
Unde în mai merg turme la păscut.
Şi-o să găsesc pe-aici un adăpost
De unde nu văd culmea unde-am fost.
vezi mai multe poezii de: Edna St. Vincent Millay
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.